Pârâta S.R.M. s-a obligat prin antecontractul de vânzare-cumpãrare autentificat prin Incheierea nr. 4424/22.12.2009 sã “efectueze succesiunea”, “sã întabuleze imobilele” si sa încheie actul în formã autenticã.
2. Legislaţia relevantã
Potrivit prevederilor art. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.
In baza principiului conversiunii actelor juridice, consacrat de art. 978 Cod civil, actele nule ca şi acte de vânzare-cumpãrare pot fi valorificate totuşi ca şi antecontracte de vânzare-cumpărare dar numai în condiţiile prevãzute de lege.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.
Potrivit prevederilor art. 2 şi 14 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor (abrogata prin Legea nr. 247/2005), terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică, sancţiunea pentru nerespectarea formei autentice fiind nulitatea absoluta.
Potrivit prevederilor art. 20 din Legea cadastrului şi publicitãţii imobiliare nr. 7/1996, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimţământul titularului dreptului; acest consimţământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative va înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor
Potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciara dispune intabularea dacă înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părţilor, individualizează imobilul printr-un identificator unic, este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română, este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului. Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului şi al cărţii funciare, precum şi a părţii cărţii funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica poziţiile ce au fost radiate şi numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor. În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentaţii cadastrale întocmite şi recepţionate conform prevederilor acestei legi.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din acelaşi act normativ, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile legii, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.
In privinţa titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor funciare, în art. 59 din Legea nr. 7/1996, se aratã cã pentru înscrierea titlului trebuie întocmitã o documentaţie cadastralã de cãtre o persoana fizica sau juridică autorizatã de Agenţia Nationala sau de oficiile teritoriale iar potrivit art. 62 din Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, pentru imobilele care nu sunt înscrise în cartea funciară, la prima înscriere se vor deschide cărţi funciare în baza documentaţiei cadastrale recepţionate, prin care se atribuie număr cadastral, a înscrisului doveditor al actului sau faptului juridic de dobândire sau constituire a dreptului real şi a certificatului fiscal sau adeverintei eliberate de primăria în circumscripţia căreia se afla situat imobilul.
Potrivit prevederilor art. 63 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 şi 48 din Legea nr. 7/1996. Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare.
Potrivit prevederilor art. 26 din Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr. 7/1996, titularul dreptului de proprietate dobândit prin succesiune nu poate dispune de acest drept decât dupa ce si-a înscris în prealabil dreptul în cartea funciara.
3. Concluziile instantei:
In speta, reclamanta este beneficiara unei promisiuni de vânzare a unui teren pentru care s-a emis un titlu de proprietate pe numele antecesoarei pârâţilor.
Acest teren nu a fost întabulat în cartea funciara, motiv pentru care, este de la sine înţeles cã nu s-a putut încheia un act valabil de înstrãinare, în formã autentica.
Reclamanta s-a adresat instantei solicitând sa se constate ca “a dobândit” terenul prin antecontract si sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic.
Cum instanţele au obligaţia de a respecta prevederile legale şi de a pronunţa hotărâri care să se întemeieze pe textele legale în vigoare, se impune respingerea acţiunii.
Referitor la primul petit, se constata ca prin înscrisul intitulat “declaraţie” reclamanta nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, chiar daca pârâta semnatara ar fi fost proprietara tabulara a terenului, pentru ca la data încheierii actului, era în vigoare Legea nr. nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, care sancţiona cu nulitatea absoluta nerespectarea formei autentice.
Asa cum s-a aratat deja, acest act poate fi valorificat doar ca o promisiune de vanzare care da dreptul promitentului cumparator sa ceara promitentului vanzator sa încheie actul în forma autentica sau, daca sunt îndeplinite cerintele prevederilor art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, sã poate cere instantei judecãtoresti sã pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.
Nici prin antecontractul de vânzare-cumpãrare autentificat prin Incheierea nr. 4424/22.12.2009, nu s-a dobândi dreptul de proprietate, acest act fiind tot o promisiune de vanzare-cumpãrare.
De altfel, daca reclamanta ar fi dobândit dreptul de proprietate în baza actelor mai sus menţionate, cererea adresata instantei ar fi fost practic lipsita de interes.
Referitor la petitul având ca obiect pronunţarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic instanta constata cã atât timp cât terenul nu este întabulat în cartea funciara iar pârâţii, mostenitori ai beneficiarei titlului nu si-au înscris dreptul în cartea funciara, s-ar putea pronunta o astfel de hotãrâre numai cu încãlcarea prevederilor legale citate mai sus.
miercuri, 6 iulie 2011
Motivarea hotararii CEDO cu privire la taxa de poluare
Solutionarea de catre CJUE a cauzelor avand ca obiect pronuntarea unei hotarari preliminare C-29/11 si C-30/11 Sfichi si altii
Conform art. 104 alin. 3 din Regulamentul de procedură al CJUE, Ordonanţa CJUE din 08.04.2011 a fost comunicată părţilor şi Tribunalului Suceava, nemaifiind necesară pronunţarea unei alte hotărâri preliminare
Precizăm că în dosarul nr. 2957/86/2010 dedus judecăţii Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, aflat în stadiul procesual al fondului, prin incheierea nr. 4415 din 8 noiembrie 2010 (C-29/11, Sfichi), respectiv în dosarul nr. 2958/86/2010 dedus judecăţii Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, aflat în stadiul procesual al fondului, prin încheierea nr. 4512 din 8 noiembrie 2010, (C-30/11, Ilaş) s-a dispus sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru ca aceasta din urmă instanţă să se pronunţe asupra compatibilităţii/necompatibilităţii taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, cu dreptul comunitar.
În ambele dosare, Tribunalul Suceava a formulat următoarele întrebări:
1. Articolul 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene ( ex-art. 90 din Tratatul privind Înfiinţarea Comunităţii Europene) primul paragraf, în temeiul căruia niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare, trebuie interpretat în sensul că interzice unui stat membru instituirea unei taxe prezentând caracteristicile taxei de poluare reglementate prin Ordonanţa de Urgentă nr. 50/2008 cu modificările şi completările ulterioare, taxă impusă cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor de ocazie importate şi care anterior au fost înmatriculate în alte state membre în condiţiile în care autoturismele de ocazie înmatriculate în România nu sunt supuse unei asemenea taxe în cazul în care fac obiectul unor tranzacţii şi sunt reînmatriculate?
2. Articolul 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene (ex. art. 90 Tratatul privind Funcţionarea Comunităţii Europene) al doilea paragraf, al cărui scop este eliminarea elementelor de natură să protejeze piaţa naţională şi să încalce principiile concurenţiale, interzice instituirea unei taxe de poluare pentru autoturisme, taxă care este impusă cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor de ocazie importate şi care anterior au fost înmatriculate în alte state membre, reţinându-se că prin Ordonanţa de Urgenţa nr. 218/2008 sunt exceptate de la obligaţia de plată a taxei de poluare ” autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 mc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv” respectiv categoria de autoturisme care corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România favorizându-se astfel sectorul naţional de producţie de autoturisme?
În mod judicios, în formularea întrebărilor instanţa a avut în vedere legislaţia naţională în discuţie, respectiv O.U.G. nr. 50/2008 în forma iniţială, cât şi în forma modificată prin O.U.G. nr. 218/2008, aplicabilă în perioada 15 decembrie 2008 – 14 februarie 2010, care menţionează expres scopul reglementării naţionale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naţionale şi a industriilor adiacente, şi nu doar forma iniţială a actului normative contestat.
CJUE, preluând concluziile dezlegate în pronunţarea hotărârii Tatu (C‑402/09) a concluzionat că:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
CJUE a soluţionat cauzele conexate C-29/11 şi C-30/11 Sfichi şi alţii, referindu-se la regimul general de fiscalitate care a instituit taxa de poluare, reglementată de OUG 50/2008, indiferent de variantele de modificare ale actului normativ contestat, începând cu 2008 şi terminând cu 2011.
Practic, CJUE a constatat că OUG 50/2008, prin instituirea taxei de poluare, aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state member având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În acest moment, după comunicarea Ordonanţei CJUE din 08.04.201, ambele dosare suspendate, 2957/86/2010 şi 2958/86/2010, urmează a fi repuse pe rolul Tribunalului Suceava, instanţa de trimitere fiind obligată în soluţionarea fondului să aibă în considerare interpretarea dezlegată de către CJUE a art.110 TFUE în raport de incompatibilitatea actului normativ naţional în varianta modificată, în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare.
Soluţiile nu pot fi decât de admitere a cererii reclamanţilor, în sensul restituirii taxe de poluare, prelevate în mod nelegal de Statul Român.
A se vedea, in extenso, Ordonanţa CJUE din 08.04.2011.
ORDONANȚA CURȚII (Camera a cincea)
„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură – Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor”
În cauzele conexate C‑29/11 și C‑30/11,
având ca obiect cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Suceava (România), prin deciziile din 8 noiembrie 2010, primite de Curte la 17 ianuarie 2010, în procedurile
Aurora Elena Sfichi
împotriva
Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava,
Administrației Finanțelor Publice Suceava,
Administrației Fondului pentru Mediu (C‑29/11)
și
Adrian Ilaș
împotriva
Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava,
Administrației Finanțelor Publice Suceava,
Administrației Fondului pentru Mediu (C‑30/11),
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul J.‑J. Kasel, președinte de cameră, domnii M. Ilešič (raportor) și E. Levits, judecători,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
Curtea urmând să se pronunțe prin ordonanță motivată, conform articolului 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură,
după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Ordonanță
1. Cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare privesc interpretarea articolului 110 TFUE.
2. Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între doamna Sfichi și domnul Ilaș, resortisanți români, pe de o parte, și Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, Administrația Finanțelor Publice Suceava și Administrația Fondului pentru Mediu, pe de altă parte, cu privire la o taxă pe care doamna Sfichi și domnul Ilaș au trebuit să o achite cu ocazia înmatriculării unor autovehicule provenite dintr‑un alt stat membru.
Cadrul juridic
Reglementarea Uniunii
3. „Normele europene de emisii” stabilesc limitele permise ale emisiilor de gaze de evacuare pentru autovehiculele noi comercializate în statele membre. Prima dintre aceste norme (denumită în general „Euro 1”) a fost introdusă prin Directiva 91/441/CEE a Consiliului din 26 iunie 1991 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule (JO L 242, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 10, p. 135), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1992. De atunci, normele în materie au fost înăsprite progresiv în vederea îmbunătățirii calității aerului în Uniunea Europeană.
4. Norma „Euro 2” a fost instituită începând de la 1 ianuarie 1996. Legiuitorul comunitar a introdus, în continuare, noi norme. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, p. 1), limita în vigoare în prezent este cea a normei „Euro 5”, iar instituirea unei norme „Euro 6” este prevăzută pentru anul 2014.
5. Pe de altă parte, Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă‑cadru) (JO L 263, p. 1) distinge vehiculele din categoria M, care cuprinde „[autovehiculele] cu cel puțin patru roți, […] pentru transportul pasagerilor”, de cele din categoria N, care cuprinde „[autovehiculele] cu cel puțin patru roți, […] pentru transportul mărfurilor”. Aceste categorii cuprind subdiviziuni în funcție de numărul de locuri și de masa maximă (categoria M) sau numai în funcție de masa maximă (categoria N).
Reglementarea națională
6. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 50/2008”), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, instituie, la articolul 3, o taxă pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3.
7. Potrivit articolului 4 litera a) din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.
8. Articolul 6 din OUG nr. 50/2008 prevede:
„(1) Suma de plată reprezentând taxa se calculează [...] după cum urmează:
a) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6:
[…]
Suma de plată = [(A × B × 30:100) + (C × D × 70/100)] × (100 − E):100
unde:
A = valoarea combinată a emisiilor de CO2, exprimată în grame/km;
B = taxa specifică, exprimată în euro/1 gram CO2, prevăzută în coloana 3 din anexa 1;
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;
[…]
b) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare non‑Euro, Euro 1 sau Euro 2, după formula:
Suma de plată = C × D × (100 − E)/100
unde:
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;
[…]
(3) Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
[…]”
9. Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008 din 4 decembrie 2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 208/2008”), autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2 000 cm3 și care au fost înmatriculate pentru prima dată în România sau în alte state membre începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită prin OUG nr. 50/2008.
10. OUG nr. 208/2008 a fost ulterior abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această nouă ordonanță prevăzând că autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2 000 cm3, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în România sau în alte state membre în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare stabilită potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008.
Acțiunile principale și întrebările preliminare
11. Doamna Sfichi a dorit să înmatriculeze în România un automobil de ocazie cumpărat în Germania. Acest vehicul figurează printre vehiculele din categoria M1 și are o capacitate cilindrică de 1 951 cm3. Vehiculul în cauză a fost fabricat în 1999 și respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 3.
12. În vederea înmatriculării vehiculului sus‑menționat, care a avut loc la 10 septembrie 2008, doamna Sfichi a trebuit să plătească suma de 2 384 de lei ca taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, conform unei decizii emise de autoritatea competentă.
13. Întrucât autoritățile competente au refuzat să ramburseze această sumă, doamna Sfichi a depus la 15 martie 2010 la Tribunalul Suceava o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat ca respectivele autorități să fie obligate să îi restituie suma menționată, pentru motivul că taxa în cauză este incompatibilă cu dreptul Uniunii.
14. Domnul Ilaș a înmatriculat de asemenea în România un automobil de ocazie cumpărat în Germania. Acest vehicul figurează printre vehiculele din categoria M1 și are o capacitate cilindrică de 1 595 cm3. Vehiculul în cauză a fost fabricat în 1995 și respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 2.
15. În vederea înmatriculării vehiculului sus‑menționat, care a avut loc la 9 octombrie 2008, domnul Ilaș a trebuit să plătească suma de 1 531 de lei ca taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, conform unei decizii emise de autoritatea competentă.
16. Întrucât autoritățile competente au refuzat să ramburseze această sumă, domnul Ilaș a depus la 15 martie 2010 la Tribunalul Suceava o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat ca respectivele autorități să fie obligate să îi restituie suma menționată, pentru motivul că taxa în cauză este incompatibilă cu dreptul Uniunii.
17. În aceste condiții, Tribunalul Suceava a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții, în fiecare dintre cele două cauze aflate pe rolul acestuia, următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 110 primul paragraf [TFUE], în temeiul căruia niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, trebuie interpretat în sensul că interzice unui stat membru instituirea unei taxe prezentând caracteristicile taxei de poluare reglementate prin [OUG nr. 50/2008] cu modificările și completările ulterioare, taxă impusă cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor de ocazie importate și care anterior au fost înmatriculate în alte state membre în condițiile în care autoturismele de ocazie înmatriculate în România nu sunt supuse unei asemenea taxe în cazul în care fac obiectul unor tranzacții și sunt reînmatriculate?
2) Articolul 110 al doilea paragraf [TFUE], al cărui scop este eliminarea elementelor de natură să protejeze piața națională și să încalce principiile concurențiale, interzice instituirea unei taxe de poluare pentru autoturisme, taxă care este impusă cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor de ocazie importate și care anterior au fost înmatriculate în alte state membre, reținându‑se că prin [OUG nr. 218/2008] sunt exceptate de la obligația de plată a taxei de poluare «autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro [4] a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 [cm3], precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv», respectiv categoria de autoturisme care corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, favorizându‑se astfel sectorul național de producție de autoturisme?”
18. Prin Ordonanța președintelui Curții din 9 martie 2011, cauzele C‑29/11 și C‑30/11 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii scrise și orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.
Cu privire la întrebările preliminare
19. Conform articolului 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când o întrebare formulată cu titlu preliminar este identică cu o întrebare asupra căreia Curtea s‑a pronunțat deja, aceasta, după ascultarea avocatului general, poate oricând să se pronunțe prin ordonanță motivată, în cuprinsul căreia se face trimitere la hotărârea anterioară.
20. Prima întrebare adresată de Tribunalul Suceava este identică, în esență, cu cea adresată de Tribunalul Sibiu (România) în cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii Curții din 7 aprilie 2011, Tatu (C‑402/09, nepublicată încă în Repertoriu). Prin urmare, interpretarea articolului 110 TFUE reținută de Curte în acea hotărâre este valabilă și în prezenta cauză.
21. Asemănător celor constatate de Curte la punctele 27-29 din Hotărârea Tatu, citată anterior, trebuie arătat încă de la început că din prezentele decizii de trimitere reiese că reglementarea națională aplicabilă acțiunilor principale este OUG nr. 50/2008 în versiunea sa inițială, având în vedere că autovehiculelor în cauză în acțiunile menționate le‑a fost aplicată taxa pe poluare în cursul lunilor septembrie și octombrie 2008, adică înainte de intrarea în vigoare, la 15 decembrie 2008, a modificărilor aduse OUG nr. 50/2008 prin OUG nr. 208/2008.
22. Prin urmare, prima întrebare adresată în cadrul fiecăreia dintre prezentele cauze de Tribunalul Suceava trebuie înțeleasă în sensul că urmărește să se stabilească dacă articolul 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială. În ceea ce privește a doua întrebare adresată în cadrul acestor cauze, având în vedere cele prezentate la punctul precedent, nu este necesar să se răspundă la această întrebare, întrucât aceasta nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunilor principale.
23. Pentru a se răspunde la prima întrebare adresată, este necesar să se facă trimitere la punctul 55 din Hotărârea Tatu, citată anterior, în care Curtea a amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
24. În această privință, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare (Hotărârea Tatu, citată anterior, punctul 56).
25. Or, astfel cum a stabilit Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
26. Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la prima întrebare adresată în cadrul fiecăreia dintre prezentele cauze că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu privire la cheltuielile de judecată
27. Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața
OBLIGATIA DEPUNERII URMATOARELOR DECLARATII LA ANAF IN LUNA IULIE
In luna iulie persoanele fizice autorizate si persoanele juridice sunt obligate sa depuna urmatoarele declaratii la administratia financiara teritoriala:
- Declaratia privind obligatiile de plata la bugetul de stat, formular 100, cu termen lunar/trimestrial pentru obligatiile bugetului de stat aferente lunii iunie/trimestrului II 2011.
- Declaratia privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate, formular 112, cu termen lunar, pentru obligatiile aferente lunii iunie 2011.
- Decontul de taxa pe valoarea adaugata, formular 300, cu termen lunar/trimestrial/semestrial, pentru obligatiile bugetului de stat aferente lunii iunie/trimestrului II/semestrului I 2011.
- Decontul special de taxa pe valoarea adaugata, formular 301, pentru contribuabilii inregistrati in scopuri de TVA, conform art. 153 indice 1 din Codul Fiscal si care au efectuat: achizitii intracomunitare in luna precedenta, achizitii intracomunitare de mijloace de transport care nu sunt considerate noi conform art. 125 indice 1 alin. (3), contribuabilii care au efectuat achizitii de servicii intracomunitare pentru care beneficiarul este obligat la plata TVA, precum si pentru contribuabilii neinregistrati si care nu au obligatia inregistrarii, care au efectuat achizitii intracomunitare de mijloace de transport noi sau produse accizabile.
- Declaratia privind distribuirea intre asociati a veniturilor si cheltuielilor, formular 104, pentru asocierile fara personalitate juridica constituite intre contribuabili (persoane juridice straine cu persoane fizice nerezidente pentru activitati din Romania; persoane fizice rezidente asociate cu persoane fizice romane pentru activitati din Romania si strainatate), pentru trimestrul II 2011.
- Declaratie informativa privind livrarile, prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national, formular 394,
- Declaratie informativa privind impozitul pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, formular 208, pentru semestrul I 2011, pentru notarii publici.
- Declaratie privind stabilirea impozitului reprezentand plata anticipata trimestriala in contul impozitului pe castigul net anual impozabil pentru castigurile obtinute din transferul titlurilor de valoare, altele decat partile sociale si valorile mobiliare in cazul societatilor inchise, formular 225, pentru trimestrul II 2011.
- Declaratia privind veniturile sub forma de salarii din strainatate obtinute de catre persoanele fizice care desfasoara activitate in Romania si de catre persoanele fizice romane angajate ale misiunilor diplomatice si posturilor consulare acreditate in Romania, formular 224, pentru obligatiile bugetului de stat aferente lunii iunie 2011.
Obligatia de plata a pretului aferent unui contract de vanzare cumparare
Potrivit art.948 din Codul civil, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: capacitatea de a contracta, consimtamântul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.
Neplata pretului de catre cumparator nu reprezinta o cauza de nulitate absoluta a contractului de vânzare cumparare, vânzatorul putând cere obligarea cumparatorului la executarea silita a obligatiei, invoca exceptia de neexecutare a contractului ori putând sa solicite rezolutiunea contractului în conditiile prevazute de lege pentru fiecare dintre aceste sanctiuni ale neîndeplinirii de catre cumparator a obligatiei de plata a pretului
Abonați-vă la:
Postări (Atom)